- rárişte
- s. f., g.-d. art. ráriştii; pl. rárişti
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
rárişte
Look at other dictionaries:
rarişte — RÁRIŞTE, rarişti, s.f. Pădure sau loc dintr o pădure unde copacii sunt foarte rari; răriş. – Rar + suf. işte. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 RÁRIŞTE s. răritură, (pop.) răriş, (reg.) răret, rărime. (Se odihnea într o rarişte de… … Dicționar Român
răriş — RĂRÍŞ, rărişuri, s.n. Loc în pădure unde copacii sunt rari. ♦ (La pl.) Ochiuri de apă în mijlocul stufărişului din Delta Dunării. – Rar + suf. iş. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Răriş ≠ desiş Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
lumină — LUMÍNĂ, lumini, s.f. I. 1. Radiaţie sau complex de radiaţii electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente şi care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiaţii. ♢ Lumină albă = lumină mijlocie a… … Dicționar Român
prelucă — PRELÚCĂ s. v. imaş, izlaz, luncă, păşune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime prelúcă, prelúci, s.f. (reg.) 1. poiană mică de pădure. 2. loc cultivat înconjurat de o pădure sau de un teren sterp. 3. loc nesemănat, rămas în interiorul… … Dicționar Român
prisacă — PRISÁCĂ, prisăci, s.f. Loc unde sunt aşezaţi stupii, unde se cresc albine; totalitatea stupilor aflaţi pe acest loc; stupină. ♦ (Cu sens colectiv) Albinele dintr o stupină. – et. nec. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRISÁCĂ s.… … Dicționar Român
prislop — PRISLÓP, prisloape, s.n. (geogr.) Pas în formă de şa, situat la înălţime. – et. nec. Trimis de ana zecheru, 17.11.2008. Sursa: DEX 98 prislóp s. n., pl. prisloápe Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic prislóp ( pi) … Dicționar Român
răret — RĂRÉT s. v. rarişte, răritură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
rărime — ≠ desime Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime RĂRÍME s. v. rarişte, răritură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
răritură — RĂRITÚRĂ, rărituri, s.f. Loc rămas liber între obiecte aşezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoşi unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei ţesături care are într un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în… … Dicționar Român
